Virusi hepatici b
Hepatita B – Generalităţi
Hepatita B este o inflamare a ficatului, care apare ca urmare a infectării cu virusul de hepatită B VHB. Hepatita B ia o formă acută la un procent redus de persoane infectate. Aceasta poate duce pe o perioadă virusi hepatici b mai mulţi ani la deteriorarea progresivă a ficatului. Acest lucru înseamnă că cei implicaţi sunt purtători ai virusului şi îl pot transmite, deşi ei nu au niciun disconfort.
Profil hepatită virală B (monitorizare evoluţie şi/sau tratament) - Synevo
Pentru tratament virusi hepatici b medicamente eficiente, cu ajutorul cărora poate fi controlată şi hepatita cronică B. Important pentru succesul de vindecare este diagnosticarea timpurie şi începerea la timp a tratamentului, înainte de a se ajunge la afectarea gravă a ficatului cu ciroză hepatică avansată. Desigur cea mai sigură este vaccinarea preventivă, care protejează de infectare şi de îmbolnăvire.
Cât de răspândită este hepatita B? La nivel global, hepatita B este una dintre cele mai mari probleme de sănătate a oamenilor.
În funcţie de amplasarea geografică, apartenenţa etnică şi de grupa de risc, incidenţa este foarte diferită. Virusi hepatici b estimărilor, în întreaga lume sunt infectaţi cronic circa milioane de oameni şi aproximativ Organizaţia Mondială a Sănătăţii WHO recomandă prin urmare vaccinarea generală antihepatită B a tuturor copiiilor în speranţa de a eradica defintiv boala. În Austria trăiesc circa Aceasta corespunde la circa 0,5 procente din populaţie.
În anumite grupuri de risc contaminarea este mai mare de ex. În Austria, datorită prevalenţei reduse a hepatitei B cronice, cancerul hepatic asociat VHB este relativ rar.
Despre hepatita B
Cum se transmite boala? Acesta se transmite exclusiv de la om la om prin intermediul fluidelor corpului cum sunt sângele, plasma sanguină, saliva, urina, scaunul, sperma, secreţiile vaginale sau laptele matern.
Cea mai frecventă cale de transmitere în Europa Centrală şi la adulţi sunt contactele sexuale cu persoanele infectate. Însă şi contactul cu rănile persoanelor infectate este o posibilă cale de transmitere. VHB se transmite şi prin seringi infectate sau transfuzii cu sânge sau produse sanguine infectate. Surse anterioare de transmitere, cum este de exemplu hemodializa pentru pacienţii renali, au putut fi între timp eliminate în mod extensiv prin îmbunătăţiri la nivelul igienei.
Hepatita B este deosebit de contagioasă; sunt suficiente leziuni microscopice ale pielii, prin care virusul să ajungă în circuitul sanguin. În Africa şi Asia aceasta este cea mai frecventă cale de transmitere a hepatitei B. Infectarea nou-născuţilor duce rareori la hepatită severă şi adesea nu duce nici la ciroză, în orice caz aceşti purtători nu conştientizează statutul lor şi pot fi pe de o parte sursă pentru alte infectări, pe de altă parte au un risc mult mai crescut de virusi hepatici b se îmbolnăvi de cancer hepatic.
Cine aparţine grupei de risc? Hepatita B este o boală care apare în special la anumite grupe de risc.
Pacienţii cu un risc crescut de infectare cu viruşi hepatici tip B sunt cei cu afecţiuni renale cronice, respectiv pacienţii de dializă, cei care primesc frecvent transfuzii de sânge sau de produse sanguine, pacienţii HIV-pozitivi, precum şi persoane care datorită profesiei au contact frecvent cu persoane infectate cronic cu VHB medici şi alt personal în domeniul sanitar, prostituate, funcţionari judiciari, virusi hepatici b, pompierii, etc.
În plus există un oarecare pericol de infectare cu virusul hepatic tip B, la contactul cu persoanele infectate de exemplu prin locuinţele comune, apartenenţă familială, grădiniţe, instituţii de îngrijire, clase şcolare, cluburi de joacă. Alte grupe de risc sunt: persoane care îşi schimbă frecvent partenerul sexual practicând sex neprotejat, respectiv care au contacte sexuale cu virusi hepatici b infectate. Începând din anul în Austria sunt vaccinaţi toţi copii împotriva hepatitei B cu excepţia cazului în care părinţii nu sunt de acordastfel încât din fericire, infecţiile noi au devenit rare în Austria.
Ce fel de simptome pot apărea? Hepatita acută B virusi hepatici b desfăşoară la vârsta adultă la minim o treime din cei nou infectaţi sub forma unei hepatite acute simptomatice cu icter gălbinare şi simptome de boală, în timp ce aproape cancer colorectal be copiii mici îmbolnăviţi nu sesizează deloc infecţia.
La infecţia simptomatică primele semne sunt lipsa apetitului, aversiunea faţă de anumite alimente, greaţă, dureri que puedo tomar para eliminar los oxiuros muşchi şi de articulaţii precum şi febră uşoară.
Virusi hepatici b fază trece în o a doua fază a afecţiunii.
Pacienții cu forme simptomatice prezintă dureri în cadranul superior drept abdominal, senzație de greață, vărsături, febră și artralgii, însoțite sau nu de icter. Perioada medie de incubație este de 90 zile între zile de la expunere până la instalarea icterului și de virusi hepatici b zile între zile de la expunere până la modificarea valorilor enzimelor hepatice. Nivelele bilirubinei pot fi normale la un procent substanțial de pacienți. Persistența nivelului crescut al ALT pentru mai mult de 6 luni indică progresia spre hepatită cronică. Rata cronicizării infecției cu VHB este determinată, în primul rând, de vârsta la care s-a produs infectarea.
Apoi, în cele mai multe cazuri intervine o ameliorare. Boala acută durează de cele mai multe ori patru virusi hepatici b la şase săptămâni. Cum decurge boala? Perioada dintre contactarea şi debutul bolii este de una până la şase luni perioada de incubare. O dată cu vârsta scade riscul îmbolnăvirii cronice. Afecţiunea poate evolua fără simptome sau cu simptomele tipice ale unei inflamaţii hepatice.
Hepatita B simptomatică durează de cele mai multe ori între două şi douăsprezece săptămâni şi este urmată de o perioadă de reconvalescenţă de câteva luni faza de recuperare.
Cum se pune stabilește corect diagnosticul în Hepatita B, de ce în unele situaţii este necesar tratamentul cu antivirale, iar în cazul altor pacienţi nu este indicat, cum evoluează boala şi ce şanse de vindecare există?
Infecţia acută cu hepatită B Forma acută de derulare poate fi marcată de creşterea transaminazelor enzime hepatice şi de limitarea funcţiei hepatice. Transaminazele sunt enzime ale celulelor hepatice şi sunt virusi hepatici b printre altele la afectarea celulelor hepatice. Mărimea creşterii enzimelor în ser corespunde astfel anvergurii deteriorării celulelor hepatice şi poate fi dovedită prin testele de sânge.
HEPATITA cu virusul B - HBV - Pagina 2 din 9 - Fundatia Baylor Marea Neagra | Baylor Romania
Persoanele are au trecut printr-o infecţie acută cu hepatită B rămân imune de cele mai multe ori pe toată durata vieţii la acest virus şi nu se mai pot infecta cu VHB.
Infecţia cronică cu hepatită B Diagnosticul hepatită B se pune dacă la şase luni de virusi hepatici b inflamaţia acută se mai poate detecta încă în sânge antigenul de hepatită B HBsAg. La sugari, copii, pacienţi de dializă, pacienţi cu abuz de consum intravenos de droguri şi la oamenii cu sistem imunitar slăbit, precum şi la persoanele care fac chemoterapie, hepatita acută B se transformă mai frecvent într-o inflamaţie hepatică cronică. Hepatita cronică B se poate derula fără simptome sau poate aduce cu sine o serie de simptome puţin semnificative: oboseală, dureri articulare şi musculare precum şi o durere ocazională la presiune sub arcul costal drept.
La o parte dintre pacienţi apare ciroza virusi hepatici b, care ulterior poate duce la suprimarea funcţiei hepatice. De asemenea, este crescut şi riscul apariţiei cancerului hepatic.
Între contaminare virusi hepatici b apariţia cirozei, respectiv a apariţiei cancerului hepatic este nevoie de minim 15 ani, adesea şi mai mult. Cum se pune diagnosticul? Suspiciunea de hepatită B intervine din simptomele tipice oboseală, îngălbenirea pielii sau a albului ochiului, dureri la nivelul abdomenului superior împreună cu o schemă aferentă a riscurilor sex neprotejat, abuz intravenos de droguri, contact cu sânge infectat, etc.
Diagnosticarea se face în urma unei serii de analize de sânge. Creşterea valorilor hepatice indică îmbolnăvirea ficatului. Ca urmare a primului diagnostic este nevoie de controale ulterioare regulate analize de sânge. Ecografia ficatului poate prezenta indicaţii de modificări în ţesutul hepatic şi este recomandată.
Dacă la şase luni de la debutul afecţiunii nu a intervenit o ameliorare, iar virusul este detectat în continuare în sânge, este vorba despre hepatită B cronică. Pentru o mai bună evaluare a activităţii bolii, a afectării ficatului şi a prognozei poate fi necesară o probă de ţesut hepatic biopsie.
Ce ar trebui să ştim despre hepatită
La fiecare douăsprezece luni, persoanele cu hepatită B cronică trebuie să efectueze un control ecografic pentru depistarea timpurie a cancerului hepatic; în caz de ciroză hepatică, acest interval se va reduce la şase luni. Ce fel de posibilităţi de tratament există? La tratarea hepatitei acute B este suficient de cele mai multe ori tratamentul simptomatic. Vindecarea hepatitei B intervine de regulă după curatare colon inflamaţiei acute a ficatului.
La evoluţii severe sau la hepatita cronică B se vor administra medicamente care opresc producţia de viruşi şi care pot astfel reduce activitatea bolii şi avansarea afecţiunii. În majoritatea cazurilor, infecţia acută cu hepatită B se vindecă de la sine. De asemenea, forma cronică de derulare se poate vindeca atât spontan, cât şi cu ajutorul unui tratament adecvat clinic. De cele mai multe ori, boala numai se controlează cu ajutorul medicamentelor, astfel că este nevoie de administrarea acestora pe termen lung.
Şansele virusi hepatici b vindecare depind dezintoxică-ți colonul general de evoluţia afecţiunii. Aceasta este la rândul ei complexă şi poate varia puternic, deoarece vârsta la momentul infectării, dimensiunea complexităţii viruşilor şi starea sistemului imunitar joacă aici un rol important.
Consumul de alcool şi de droguri înrăutăţesc pronosticul afecţiunii. Cum mă protejez? Există un vaccin antihepatită B foarte eficient, care se compune din trei vaccinări parţiale.
Vaccinarea preventivă trebuie repetată la fiecare cinci ani. Vaccinarea este deosebit de importantă, deoarece tratamentele existente în prezent pentru hepatita B contactată sunt costisitoare, de durată virusi hepatici b nu au întotdeauna succes. Dacă nu sunteţi vaccinaţi: nu împărţiţi ustensilele de ras, periile de dinţi sau unghierele cu persoanele infectate. În plus: seringile şi acele nu se vor folosi de mai multe persoane. După contactul cu posibil material infecţios este posibil să vă protejaţi prin vaccinare pasivă dacă nu sunteţi deja vaccinat activ împotriva hepatitei B, ceea ce este indicat şi se face deja din anul pentru toţi copiii în Austria.
Pentru mamele care suferă de o formă foarte contagioasă de hepatită B, virusi hepatici b este indicat alăptatul, chiar dacă nou-născuţii au fost vaccinaţi.
Ce trebuie sa stim despre infectia cu virusul hepatitei B?
Toate celelalte mame cu hepatită B îşi pot alăpta fără griji copilul, dacă acesta a fost vaccinat. Ce fac dacă mă tem că am venit în contact cu material potenţial infecţios?
În cel mai bun caz ar trebui să se prezinte şi persoana de contact posibil infectată. Prin proba de sânge a persoanei de contact se poate stabili dacă există grad de infecţiozitate.
În plus, în caz de suspiciune a infecţiei se va preleva o probă de sânge pentru dovedirea unei eventuale infecţii existente, respectiv pentru controlul titrării. Apoi, după caz este posibilă vaccinarea activă de protecţie şi administrarea de imunoglobulină, pentru a evita infecţia sau pentru a slăbi evoluţia acesteia. Este important momentul imunizării după contactul cu sursa de infecţii - prin urmare nu pierdeţi timpul! Bleiben Sie informiert mit dem Newsletter von netdoktor.
