Ciclu de viață al protozoarelor giardiei

Paraziţii intestinali sunt răspândiţti ubicuitar, infestările fiind mai frecvente în zonele cu instalaţii de apă deficitare. Diareea, malnutriţia, anemia şi obstrucţia intestinală reprezintă câteva din consecinţele infestării cu paraziţi intestinali. Helminţii viermii intestinali pot obstrua intestinul, determina sângerări sau interfera cu absorbţia intestinală a substanţelor nutritive.

Ce putem găsi în corpul uman. Paraziţii 1 Giardia intestinalis cunoscută şi sub alte denumiri — Lamblia intestinalis se poate întâlni sub două forme: trofozoit şi chist, acestea având scopuri diferite în evoluţia parazitului.

Tratament giardia adulti

După cum reiese din numele clasei, acest parazit prezintă flageli nu unul, ci opt pentru a se putea deplasa liber, dispuşi în jurul trofozoitului care măsoară 15 μm lungime şi 10 μm lăţime. Chistul este forma de rezistenţă a parazitului în mediul extern, dar şi elementul infectant.

Răspândire geografică Giardia intestinalis este un parazit întâlnit pe tot globul, dar mai frecvent în ţările cu un nivel scăzut de igienă şi antihelmintic pentru profilaxie pentru om colectivităţi.

Uneori apare sub forma unor epidemii hidrice, sezonier sau sporadic.

Vezi detalii Sunt doua grupe de paraziti intestinali. Giardia - de exemplu - nu este un vierme - ci un organism unicelular, microscopic. A doua grupa - viermii intestinali sau helmintii, sunt paraziti cu dimensiuni mult mai mari, curpinse itnre un centimetru si 10 metri. Cei mai frecvent intilniti sunt oxiurii, limbricii si tenia. Limbricii, impreuna cu oxiurii apar mai frecvent in mediul rural, in timp ce giardia afecteaza mai mult copiii din orase.

Habitat Gazda preferată a acestui parazit este omul, foarte rar întâlnindu-se la porc, câine sau pisică. La om, Giardia intestinalis se localizează în intestinul subţire. Modul de transmitere Principala sursă de agent patogen este omul, uneori locul nostru fiind luat de animalele domestice.

Omul se contaminează prin ingestia de chisturi forma de rezistenţă şi elementul infectantîntre 1 şi 10 chisturi fiind suficiente pentru a produce infecţia. Transmiterea directă este frecventă în colectivităţi — şcoli, grădiniţe, tabere, dar se poate transmite şi indirect prin intermediul apei sau a alimentelor ce transportă chisturile. Ciclul evolutiv Trofozoitul de Giardia intestinalis trăieşte la suprafaţa mucoasei din duoden o altă denumire a parazitului fiind Giardia duodenalis sau jejun.

Uneori se poate ascunde între vilozităţi, astfel scapând de acţiunea medicamentelor şi tot astfel apărând recidivele după tratament.

În interiorul tubului digestiv trofozoitul de Giardia intestinalis poate să se multiplice prin diviziune binară un trofozoit va forma alţi doi trofozoiţi sau să se transforme în chist. Motivele ce conduc la transformarea trofozoitului în chist, deşi se află în interiorul unei gazde, nu sunt încă cunoscute.

tratament giardia adulti

După transformarea în chist, aceştia parcurg tot tubul digestiv în mod pasiv, transportaţi împreună cu conţinutul intestinal şi vor fi eliminaţi prin materiile fecale la exterior.

Ajunşi în mediul extern, vor căuta noi gazde pentru a începe un nou ciclu.

Lamblia. Pasożyty ludzkie. cz. 8

Rolul patogen Giardia intestinalis produce o boală numită giardiază sau lambliază. Adultul tolerează bine parazitul, fiind de obicei asimptomatic, în schimb copilul va suferi din plin, manifestând simptomele specifice infecţiei parazitare: tulburări digestive dureri abdominale, greţuri, anorexie şi diareetulburări neuropsihice astenie, dureri musculare, cefalee sau insomnie şi reacţii alergice erupţii, prurit nazal sau anal.

Diareea este un simptom principal şi se manifestă prin scaune păstoase şi lichide, de culoare galbenă, uneori spumoase sau grăsoase, foarte rar pătate cu sânge.

Te-ar mai putea interesa şi …

Frecvenţa acestor scaune este de 5 — 10 pe zi, mai dese dimineaţă şi postprandial. Diareea este însoţită de dureri abdominale intense şi poate alterna cu episoade de constipaţie. În absenţa unui tratament eficient starea generală ciclu de viață al protozoarelor giardiei copilului se alterează, acesta pierde din greutate şi devine astenic.

Uneori pot apărea tulburări în absorbţia grăsimilor, proteinelor şi a zaharurilor, dar şi a unor vitamine ca B12 sau acidul folic.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă Fig.

Diagnosticul este copro-parazitologic, adică se va studia la microscop un preparat umed din materiile fecale pentru a se pune în evidenţă chisturile de Giardia intestinalis. Se mai poate practica în anumite situaţii biopsia mucoasei duodenale sau aspirarea lichidului duodenal.

De regulă, tratamentul ciclu de viață al protozoarelor giardiei cu Giardia intestinalis este familial sau în colectivitate şi se recomandă administrarea de Metronidazol în diferite doze pe kilogram. Prevenţie Prevenţia infecţiei este în general simplă, fiind necesar respectarea unor reguli minime de igienă: spălatul pe mâini înainte de masă sau după folosirea wc-ului, evitarea consumului de apă şi alimente din zone neigienizate.